str. Nicolae Iorga nr. 21
Clădirea cu patru niveluri din str. Nicolae Iorga nr. 21 a fost construită în 1980, după un proiect al arhitectului Mihail Orlov. Fiind concepută drept hotel pentru delegații oficiale și demnitari de rang înalt, are o ținută arhitecturală deosebită, îmbinând stilul retro cu elemente clasice și tradiționale. Holul este decorat cu marmură albă și vitralii multicolore. Inițial edificiul a fost parte componentă a Palatului Republicii, iar din aprilie 2003, printr-un act de predare-primire a fost transmis în gestiunea Direcției generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova. În prezent este transformat în clădire de birouri.
Reședința de stat de pe str. Nicolae Iorga, 23
Clădire cu 2 etaje cu suprafața de 2263,63 m.p., dată în exploatare în anul 2006.Clădirea are statut de Reședință de Stat a Republicii Moldova.
str. Nicolae Iorga nr. 24
Monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de istorie şi cultură din municipiul Chişinău la inițiativa Academiei de Științe. În 1859 arhitectul Osip Gasket a cumpărat un lot de teren viran, mărginit de străzile Iaşi, Kiev şi Podoliei, cu o suprafaţă totală de 1380 stânjeni pătrați. În 1884, o parte a acestei curţi cu o casă de colţ, din cărămidă, a fost vândută Adunării Nobiliare din Basarabia. Ulterior, în 1892, a fost vândută Sofiei Manuilov, soţie de consilier de stat. Partea orientată spre străzile Iaşi şi Podoliei, un lot viran de 30x23 stânjeni, este cumpărată în 1899 de Srul Kipervaser, pe care îl moştenesc copiii săi. În 1905, o parte din proprietate este cumpărată de către Eugenia Iaşcinski, văduvă de secretar gubernial. În perioada postbelică terenul s-a aflat în subordinea Consiliului de Miniştri, când i s-a adăugat lotul rămas viran de la colţul cartierului, unde este amenajată o grădină peisagistică. Casei i s-au alipit în 1986 câteva încăperi adăugătoare orientate spre grădină, fațadele fiind executate în stilul clădirii vechi. Realizată în stil eclectic clasicizant, casa cu un nivel reunește elemente clasice și moderne, fiind ridicată pe un plan unghiular și având o aripă orientată în adâncul sectorului, faţada principală fiind aliniată liniei roşii a străzii. Structura planimetrică este conformă conceptului confortului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un perete longitudinal împarte casa în două jumătăţi, fiecare fiind divizată în camere ample prin pereţi transversali, formându-se o anfiladă circulară a camerelor de onoare. Din anfiladă este o ieşire pe terasa din spate. Încăperile de serviciu erau concentrate în aripa construită pe două niveluri, orientată spre curte. Faţada principală iniţial era asimetrică, cu şase axe compoziţionale, dintre care cinci sunt de ferestre şi una de intrare. După 1986, în urma alungirii clădirii, faţada a fost echilibrată de rezalitul încăperilor adăugate, rezultând o compoziţie disimetrică cu două rezalite laterale şi unul central al intrării. Structura interioară este evidenţiată în exterior prin lezene masive, ridicate pe postamente, care susţin friza pereţilor având în golurile de aerisire o cornişă clasică. Rezalitele laterale sunt împodobite cu semicoloane în stil corintic, care flanchează ferestrele în arc, iar rezalitul intrării cu gol în arc este decorat cu coloane în stil ionic. Restul ferestrelor sunt rectangulare, înguste, cu cornişe rectilinii, susţinute de modilioane, sub care se află o friză împodobită cu motive vegetale în relief.
